marți, 14 aprilie 2009

Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei

Format dintr-un Muzeu - situat in fosta inchisoare politica din Sighet - si un Centru international de studii asupra comunismului - cu sediul in Bucuresti - Memorialul are ca scop reconstituirea si pastrarea memoriei unor popoare, in particular a celui roman, carora timp de jumatate de secol li s-a indus in constiinta o istorie falsa.

Desi situat departe de Bucuresti, in extremitatea nordica a Romaniei, Memorialul Sighet are o pozitie centrica in geografia Europei si este situat pe un traseu privilegiat al turismului cultural, fiind vizitat atat de romani, cat si de foarte multi turisti din strainatate.

"Cortegiul Sacrificatilor"

Spatiul de reculegere si rugaciune

"Omagiu Detinutului Politic"

Pe o harta mare a tarii sunt marcate, prin cruci, locurile de detentie, de munca fortata si de domiciliu obligatoriu, ca si azilele psihiatrice cu caracter politic, locurile unde s-au dat lupte, unde au avut loc executii si gropile comune.

Represiunea impotriva Bisericii

Tactica pentru distrugerea bisericilor crestine care activau in Romania a diferit de la un caz la altul. Scopul urmarit era insa acelasi: dezradacinarea credintei si impunerea ateismului materialist dialectic.




Securitatea intre 1948-1989

In anii '50, Ministerul de Interne a cautat, la cererea partidului, sa lichideze pe toti virtualii adversari ai regimului.Astfel a fost inventata "retinerea administrativa ", fara mandat, ancheta si proces. Sub pretextul "reeducarii prin munca", sute de mii de oameni au fost ridicati si trimisi pe diverse santiere de lucru, unde erau supusi unui regim de exterminare prin foame, istovire si umilinta.

Sala 17 este impartita in trei teme distincte: un panou se refera la Canalul Dunare- Marea Neagra, un altul prezinta situatia cetatenilor romani de origine germana deportati in Uniunea Sovietica sau in Baragan. Alte panouri vorbesc despre lagarele de munca fortata din Baltile si din Delta Dunarii si de coloniile de munca din minele de plumb maramuresene. Motocicleta expusa in mijlocul salii a fost fabricata la Aiud, unde fusese infiintata o uzina in interiorul inchisorii.

Sala 18 prezinta imagini din toti acesti ani de ingenunchere si reprimare a taranimii. Ca un simbol, in mijlocul salii este figurata o brazda permanent inverzita, care simbolizeaza in acelasi timp pamantul viu si liber, dar si mormantul celor care s-au jertfit pentru el.


"Neagra"

In fiecare inchisoare exista o celula de pedeapsa. Detinutii considerati recalcitranti erau izolati in obscuritate totala, inlantuiti de un inel din centrul celulei. Uneori (de exemplu la Aiud) erau tinuti cu picioarele pe un gratar aflat intr-o panza de apa. Detinutul era incarcerat dezbracat si descult. Ratia de hrana era redusa la jumatate. In intuneric, in frig, infometat, uneori si legat, era obligat sa stea in picioare toata ziua si toata noaptea.

Celula in care a murit Gheorghe I. Bratianu

Reconstituire in situ. Impreuna cu celula in care a murit Iuliu Maniu este pastrata asa cum a fost si cum este descrisa de martorii mortii marelui istoric.




Rezistenta din Maramures. Studiu de caz: Lotul Visovan

In vara anului 1948 penitenciarul de la Sighet a devenit politic prin aducerea aici a unui prim lot de elevi, studenti si tineri tarani, care activasera intr-o organizatie anticomunista. Procesele inscenate s-au sfarsit cu ani grei de detentie si cu transferarea in alte penitenciare. Doi dintre cei 18 au murit in inchisoare. Toti au trait in primele luni de detentie in aceasta celula si, din spusele catorva, a fost reconstituita ambianta acelui inceput de regim concentrationar. Aurel Visovan, liderul grupului (era profesor si si-a luat asupra sa intreaga raspundere pentru elevii sai) a trait pana in anul 2002 si a apucat sa ghideze grupurile de vizitatori ai Memorialului.

Aceste destine, reconstituite in situ, sunt doar o mica parte din ampla miscare anticomunista care s-a manifestat spontan in Maramures in anii 1947-1960. Grupuri de partizani din toate categoriile sociale (tarani, preoti, padurari, functionari, studenti, elevi) s-au retras in munti si s-au opus cu arma in mana trupelor de Securitate. Portretele celor cateva sute de luptatori stau marturie.

Un comentariu:

Unknown spunea...

Ai rezumat frumos tot ce se intampla acolo, mai ales avand in vedere cate sunt de spus. Eu zic ca ai atras atentia si poate vei mai oferi muzeului niste vizitatori.